E noapte iar și somnul e departe,
Gândurile mi se furișează cu pași mici de feline,
Adânci amintiri mi se dezvăluie în șoapte,
Răsar sentimente pe care le credeam moarte.
Cu ochi umezi ascult sunetul tăcerii,
Inima-mi aleargă în ritmul durerii,
Patul e mic, odaia îngustă,
Trăiesc, a nu știu câta oară, o scenetă injustă.
Privesc, cu speranța naufragiatului, spre fereastră,
Implor ca cerul să fie senin,
Să pot privi din nou astrul de rubin,
Ce împreună am declarat-o steaua noastră.
Visul ți-e dulce și trupul prihănit,
Focul în sobă arde mocnit,
Soarele încearcă să învingă Luna,
Eu, încă îmi caut, cu îndârjire vina.
ENGELBERT REMUS POTOCEAN
DREPTURI DE AUTOR
Reșița, 11.12.2021
Sursa coloanei sonor: YouTube,Jurrivh