Violetul, apare oficial ca și culoare în anul 1672, fiind propusă de Isaac Newton în urma analizei spectrului luminii vizibile. Omul a folosit această culoare încă din cele mai vechi timpuri, în picturi rupestre datate acum peste 25 000 de ani. În antichitate violetul a fost identificat atât în culoarea hainelor, picturi și basoreliefuri. Fiind o nuanță greu de obținut era identificată ca o culoare regală, fiind preferată de împărații romani și bizantini, apoi de capetele încoronate ale Europei feudale. Însuși Iulius Cezar, fascinat de nuanțele violete descoperite în palatul Cleopatrei din Egipt a dorit purtarea doar de către el, a togilor în această culoare, pe cuprinsul întregului Imperiu Roman. În natura violetul îl găsim în fructe, minerale, legume. Simfonia violetului o regăsim în corola florilor. Nuanțele diverse, fragilitatea și temporalitatea petalelor induce universul violet. Chiar dacă, în lungul istoriei violetul s-a dorit a fi ”confiscat” de vremelnice entități sau mișcări, să ne bucurăm de universalitatea simfoniei violetului.
PER
Sursa coloanei sonore: Youtube,W. A. Mozart, Symphony No.38 in D major – A Far Cry