Evenimentele desfășurate în ultima perioadă în estul Europei a obligat societatea românească să se întrebe obsesiv:
Cine are dreptate, Rusia sau S.U.A.?
Cine va învinge în cazul unui conflict armat, Rusia sau S.U.A.?
România trebuie să fie prietena Rusiei sau prietena S.U.A.?
… întrebări simple cu răspunsuri complicate.
Am urmărit cu interes desfășurarea evenimentelor și opiniile nenumăraților “formatori de opinie” din mass media românească referitoare la actuala situație geopolitică a începutului de mileniu și am fost dezamăgit. Dezamăgit de escaladarea conflictului, dezamăgit de nota radicală a comentariilor. Nu poți comenta fapte, trăiri, evenimente în alb și negru decât dacă ai un anumit partizanat și astfel ieși din zona de echilibru a unei informări corecte a opiniei publice. Pentru a fi credibil în abordarea unei astfel de teme trebuie să comentezi faptele cu degajare, fără patos, cu responsabilitate.
Politica unei națiuni nu se face emoțional, nu se face privind doar trecutul fără să încerci să anticipezi viitorul.
Pentru înțelegerea corectă a situației actuale dintre cele două mari națiuni vă propun o parcurgere a conflictelor la care au fost părtașe în ultimii 25 de ani:
1992 – Intervenția S.U.A. în Somalia:
- Cauzele intervenției: restabilirea ordinii datorită înlăturării președintelui ales și instaurarea unei guvernări pro occidentale. În anul 1991 președintele Somaliei, a concesionat 2/3 din teritoriul Somaliei firmelor occidentale pentru extragerea petrolului. După înlăturarea sa și izbucnirea războiului civil, mediul propice extracției petrolului s-a evaporat;
- Consecințe: Somalia de 23 de ani este în haos.
1999 – Intervenția S.U.A. în Iugoslavia: - Cauzele intervenției: protejarea civililor de altă etnie decât cea sârbă de atacurile armatei sârbe;
- Consecințe: îndepărtarea regimului Milosevici, Serbia pierde provincia Kosovo
2001 – Intervenția S.U.A. în Afghanistan: - Cauzele intervenției: înlăturarea regimului taliban și diluarea organizației teroriste Al – Qaeda ce au instrumentat atacul terorist din 11 septembrie 2001;
- Consecințe: diminuarea acțiunilor teroriste ale grupării Al – Qaeda și instaurarea unor guverne cu tendințe non teroriste;
2003 – Intervenția S.U.A în Irak: - Cauzele intervenției: înlăturarea regimului Saddam Hussein acuzat de susținerea terorismului internațional și deținerea de arme de distrugere în masă (biologice și chimice) situație accentuată și de atentatele teroriste din 11 septembrie 2011 și / sau investirea unui guvern permisiv care să faciliteze accesul marilor companii occidentale la petrolul irakian;
- Consecințe: Irakul este în război civil. În urma cercetărilor realizate post război nu au fost găsite arme de distrugere în masă și dovezi de susținere a terorismului internațional;
1992 – Intervenția Rusiei în Republica Moldova: - Cauzele intervenției: stoparea tendinței Republicii Moldova de a se apropia de România;
- Consecințe: existența unui conflict înghețat care menține Republica Moldova într-o stare de nehotărâre a parcursului său viitor.
2008 – Intervenția Rusiei în Georgia: - Cauzele intervenției: stoparea aderării Georgiei la N.A.T.O.;
- Consecințe: închiderea discuțiilor privind aderarea Georgiei la N.A.T.O. Georgia pierde Osetia de Sud.
Trebuie subliniat faptul că, intervențiile celor două state în conflictele enumerate nu au avut ca scop misiuni nobile privind apărarea drepturilor omului, apărarea drepturilor minorităților sau respectarea tratatelor internaționale, acestea au avut ținte precise: obținerea sau menținerea de piețe respectiv de noi resurse.
Ați deliberat? Cine este națiunea nocivă, Rusia sau S.U.A?
Conflictul din Ucraina în aparență pare ușor de descifrat, rămân totuși câteva semne de întrebare.
Sprijinul oferit de cârmacii U.E., atât declarativ cât și ”la fața locului”, protestatarilor din Maidan – ul Kievului l-am înțeles; U.E. are nevoie de noi piețe (Ucraina are o piață de … 45 milioane locuitori) de noi resurse minerale ieftine. La început nu am înțeles interesul S.U.A. în Ucraina, apoi, după ceva timp m-am elucidat.
S.U.A. nu are niciun interes în Ucraina!
Piața Ucrainei ca parte a Uniunii Europene nu este tentantă pentru S.U.A., resursele minerale reprezentate îndeosebi de cărbune, la fel, nu prezintă interes. De ce riscă S.U.A. atât de mult? De ce angajează S.U.A. importante cheltuieli financiare cu transferul trupelor spre granița de est a Uniunii Europene și a N.AT.O., cu deplasarea navelor maritime militare în Marea Neagră?
Răspunsul nu poate fi decât unul singur, ținta S.U.A. este de fapt Rusia.
S.U.A. a fost prea mult timp singură în procesul decizional și nu-și mai dorește să împartă acest rol cu nimeni. America a sesizat că Rusia își dorește să revină parte cu drepturi depline la deciziile politicii mondiale și face tot ce poate pentru a stopa această întoarcere.
Conflictul din Ucraina este momentul perfect pentru a strica relațiile Rusiei cu U.E., pentru a izola Rusia economic și politic. Prin sancțiunile aplicate și menținerea prețului scăzut al țițeiului pe plan mondial, America dorește diminuarea veniturilor Rusiei cu consecințe în scăderea bugetului alocat modernizării armatei. Industria de armament și armata Rusiei probabil că sunt singurele elemente ce neliniștesc America în dorința ei de a conduce lumea în propriul stil ”democratic”.
O încercare identică de izolare a Rusiei a fost declanșată de S.U.A. în 2008 odată cu intervenția Rusiei în Georgia. Planul nu a funcționat datorită insensibilității Uniunii Europene, Georgia era prea departe de granițele lor…
A greșit Rusia în conflictul Ucrainean?
Imaginea pierderii unei piețe de dimensiunea Ucrainei și ipoteza ajungerii N.A.T.O. la granițele sale a determinat Rusia să aibă reacția stăpânului trădat, a soțului înșelat căruia soția îi spune că-l părăsește plecând la alt iubit mai stilat, mai bogat cu tot cu bijuteriile (Peninsula Crimeea, Parte din estul Ucrainei), primite de la el. Rusia a greșit aplicând aceiași tactică ca în Republica Moldova, ca în Georgia declanșând un conflict soldat cu mii de morți.
Rusia nu înțelege că vremurile actuale reclamă o politică externă nuanțată, condiționată, dacă vrei să primești trebuie să oferi sau măcar să lași impresia că oferi (specialitatea S.U.A.). Dacă Ucraina primea gaz și petrol ieftin, împrumuturi financiare ieftine din Rusia, între U.E. și Rusia alegea Rusia, pentru că era alegerea firească. Ce îi oferă Uniunea Europeană Ucrainei?… împrumuturi financiare împovărătoare și iluzia implementării unei societăți democratice.
România trebuie să fie prietena Rusiei sau prietena S.U.A.?
De la intrarea în N.A.T.O., România a adoptat o politica față de Rusia similară unui țânc aflat sub protecția unui adolescent ”bine făcut”, care-l trimite (sau nu) să-l tachineze pe un alt adolescent aparent mai puțin ”bine făcut”. Această atitudine este nespecifică acestui popor, nedemnă de înaintașii încărcați de glorie ai diplomației noastre externe.
Eu cred cu tărie că România trebuie să aibă relații normale cu Rusia și S.U.A., conforme cu tratatele la care suntem parte. Nu trebuie să avem o politică isterică față de Rusia și de vasalitate față de S.U.A., mai ales când aceștia din urmă nici măcar nu o cer. Este adevărat că nu știu conținutul Parteneriatului strategic dintre România și S.U.A. în care este posibil să existe anumite înțelegeri de genul:
România trebuie să pună la dispoziție Americii economia sa, aeroporturile sale, bazele sale militare, resursele minerale, barurile sale, străzile sale pentru vitezomanii soldați americani, pușcăriile sale pentru teroriștii islamici nedovediți de vreo instanță judecătorească, femeile sale…
S.U.A. se obligă să ne doneze armament în prag de casare, are dreptul să nu o intereseze economia românească, are dreptul să mențină vizele ca soldații români ce au luptat în Afghanistan să nu îi deranjeze pe ”camarazii de arme” americani la ei acasă, are dreptul ca de ani de zile să nu identifice un cetățean american capabil de a fi numit ambasador într-o țară… ca România.
Conducători aleși sau numiți ai României, reînvățați să fiți demni aidoma înaintașilor noștri!
Vă sugerez să vă inspirați din atitudinea diplomației Finlandei, vecină a Rusiei, țară membră U.E. dar ne membră N.A.T.O respectiv Turciei, țară riverană Mării Negre, ne membră U.E. dar membră N.A.T.O.
România trebuie să se maturizeze grabnic și să aibă inteligența de a fi prietena atât a S.U.A. cât și prietena Rusiei.
Politica externă a unui Stat nu se face în nuanțe de alb și negru dar mai ales nu se face
… cu sinceritate… al vostru…
PER
 |
 |