Mai poate fi stopată hegemonia Chinei?
Occidentul nu mai poate opri acest demers. Resursele sale sunt din ce în ce mai limitate, accesul la ele este din ce în ce mai dificil. Societatea occidentală a ajuns la un anumit grad de suficiență. Noile generații au alt tip de preocupări, au alte abordări privind propria lor viață, decât generațiile trecute. Foamea de cunoaștere a încetat, prea puțini sunt preocupați de excelență, natalitatea a scăzut. Occidentul suferă, de la Ronald Reagan și Margaret Thatcher, nu au mai apărut lideri politici, oameni de Stat la timona guvernelor.
Establishmentul politic american este în profundă criză, consultanții politici și angajații guvernamentali sunt lipsiți de inițiativă, de viziune. Nimeni nu mai crede în nimic, nu au vocație, nu cred în doctrine, nu cunosc doctrine, sunt carieriști, oportuniști. Mediul este unul nociv, cu o presă partizană pe alocuri cenzurată, într-o societate divizată între conservatoriști și ”progresiști” trebuie să-ți alegi cu grijă poziția, tabăra. În absența unui Reagan exista un Henry Alfred Kissinger, când nu mai există niciunul asemeni lor, nu mai există nimic.
În ce privește Europa, situația este și mai grea. O Uniune Europeană prea preocupată cu libertățile minorităților sexuale, cu problema amprentei de carbon, nu mai are disponibilitatea de a se securiza energetic, economic și militar. Lipsa unei politici unitare în negocierile cu terți diluează mesajul Uniunii Europene și astfel apar fisuri de care profită terții. Lipsa de viziune pe termen mediu și lung va face ca Uniunea Europeană să rămână permanent în siajul celor două, China și SUA. Poate că apariția unui lider vizionar și curajos care să propună cuplarea U.E. cu Federația Rusă și simbioza dintre resursele rusești și tehnologia europeană ar reechilibra situația geopolitică.
VA URMA
PER
Sursa coloanei sonore: Youtube,Body of Water – TrackTribe