Mantia timpului așterne uitarea,
Sub cerul înstelat își face loc iertarea,
Trăiri consumate își caută ecoul,
Cuvinte eliberate nu mai umplu motoul.
Am încetat în nopțile pline,
Să blamez sărbătorile fără tine,
Am încetat să privesc apusul,
Să răscolesc în timp, căutând răspunsul.
În dimineți pline de soare,
Eu, încă, aștept o scrisoare,
Să-mi spui cât de mult mă iubești,
Apoi în brațe să mi te cuibărești.
Îmbrățișați în ochi să ne privim,
Cu glas domol noi să rostim,
Cât timp ne-a luat să ne regăsim,
Să fim iar împreună, să nu ne irosim.
PER
Sursa coloanei sonore: YouTube, Rain Fuse – French Fuse