În pragul zilei din amurg,
Aștept sfios un taumaturg,
Să-mi umple călimara cu frumos,
Să scriu cu patimă de Cosmos.
Căci tu ești al meu Univers,
Acum, timid îmi este orice vers,
În șoaptă lină să rostesc,
Cu rimă împerecheată să vestesc.
Lumii să spun cum mă dezmierzi,
Privindu-mă cu ochi frumoși și verzi,
Săruturi dulci de catifea se sting,
Când te cuprind, când te ating…
Penița împovărată zace fără glas,
Cu cerneală monotonă la acest ceas,
Cuvinte prea sărace pentru a ta făptură,
Ființă minunată desprinsă din literatură.
PER
Reșița, 12.01.2025
Sursa coloanei sonore: YouTube Kiss the Sky – Aakash Gandhi
