Tresar și mă revoltă lipsa de preocupare privind interesele acestei nații.
De curând am fost în Serbia și am vizitat Cetatea Golubac (https://www.peterra.ro/cetatea-golubac/) situată peste Dunăre în dreptul localității românești Coronini, Caraș-Severin. Am fost profund impresionat de lucrările de restaurare realizate acolo, de organizarea acelui sit.
În zilele următoare, curiozitatea m-a împins, să vizitez și Cetatea Sfântul Ladislau de la Coronini situată pe dealul ce veghează asupra curgerii timpului și… Dunării. Am pornit plin de entuziasm, la Baziaș am avut prima decepție, Dunărea era plină de deșeuri din mase plastice culese de prin întreaga Europă în urma ploilor abundente căzute în ultima vreme. Am parcurs drumul județean în avalul Dunării, mărginit cu pescari, acești ”nebuni liniștiți”, până la Coronini. Ajuns acolo, am constatat că nu există niciun indicator privind accesul spre Cetatea Sfântul Ladislau. Întrebând localnicii, am identificat calea spre cetate, un drum de pământ foarte îngust, printre case în primii 100 m, la un unghi de peste 25 grade, apoi între tufișuri. Nimic amenajat, fără posibilitate de refugiu pentru o eventuală mașină venită din sens opus.
Am urcat plin de speranță, de competitivitate, de dorință ca această cetate să fie mai frumoasă sau măcar la fel de frumoasă ca Cetatea Golubac. Am fost dezamăgit…
Sper să revin, să constat că această cetate, a cărei reabilitare este finanțată din fonduri europene, are un acces funcțional și sigur, are haine frumoase atât interioare cât și exterioare care să bucure vizitatorii.
PER
Sursa coloanei sonore: Youtube, Impertinence – Joel Cummins