S-a scurs atâta timp făgăduit,
De când o carte tu mi-ai dăruit,
Un timp pierdut dintr-o clepsidră,
Un timp hidos precum o hidră.
Sorb dulce o cafea,
Țin cartea ta în mâna mea,
O răsfoiesc și tot citesc … un vers,
Și nu înțeleg cum am pierdut un Univers.
Vremea a trecut în culori pastelate,
Peste pânza vieții peneluri au așternut urme catifelate,
Cu ochi deschiși eu tot visez,
Eu, încă colorez…
ENGELBERT REMUS POTOCEAN
DREPTURI DE AUTOR
Reșița, 11.04.2022
Cu dedicație posesoarei de exprimare:
”Voi fi întotdeauna recunoscătoare Universului care parcă a vrut să te cunosc și să mă îndrăgostesc iremediabil de fiecare părticică din tine”
Sursa coloanei sonore, foto: YouTube,Poe Nart